În cadrul webinarului OncoTIM, cu tema „Gestionarea efectelor adverse în oncologie: echilibru între tratament și calitatea vieții”, Dr. Daciana Toma, medic primar în Medicină de familie și vicepreședinte al Societății Naționale de Medicina Familiei (SNMF), a discutat despre rolul esențial al medicului de familie în îngrijirea pacienților oncologici. Ea a subliniat barierele sistemice existente și a evidențiat nevoia unei comunicări eficiente între specialități.
Mesajul central a fost clar: pacienții oncologici nu au nevoie doar de tratament, ci și de continuitate, coordonare și sprijin constant din partea medicilor de familie. Dr. Toma a explicat că medicul de familie este veriga centrală în parcursul medical al pacientului, asigurându-se că toate aspectele sănătății sunt gestionate adecvat.
Rolul Medicilor de Familie în Îngrijirea Oncologică
Dr. Daciana Toma a început discuția prin sublinierea importanței medicinei de familie în structura sistemului medical, afirmând: „Medicul de familie, de fapt, asigură continuitatea îngrijirilor.” Ea a abordat circuitul pacientului cu patologie oncologică, explicând că, de multe ori, pacienții sunt trimisi la specialiști care nu sunt oncologi, ceea ce poate fragmenta îngrijirea necesară.
Comorbidități și Continuarea Îngrijirilor
După diagnostic, pacienții cu afecțiuni oncologice se împart în două categorii: cei cu doar cancer și cei cu cancer și alte comorbidități. Relația cu medicul de familie tinde să fie mai strânsă pentru cei cu comorbidități, deoarece aceștia se întorc adesea pentru managementul acestor afecțiuni adiacente.
Dr. Toma a menționat că: „Persoanele care au doar afecțiunea oncologică, mai probabil, vor veni la medicul de familie doar atunci când au nevoie de câte un bilet de trimitere.” Aceasta indică o problemă sistemică, unde pacienții sunt lăsați să navigheze pe cont propriu între diferitele specialități medicale, uneori fără informații suficiente.
Monitorizarea Efectelor Adverse
Un aspect crucial al îngrijirii pacienților oncologici este monitorizarea reacțiilor adverse și sprijinirea aderenței la tratament. Dr. Toma a subliniat că medicii de familie ar trebui să aibă un rol activ în această monitorizare, având în vedere că pacienții pot să nu comunice întotdeauna problemele lor direct. „Dacă nu vine pacientul să ne spună, măcar aflăm de la restul familiei, de la vecini, de undeva, ce se întâmplă cu pacientul respectiv,” a adăugat ea.
Importanța Comunicării între Specialități
Comunicarea eficientă între medicina de familie și oncologie este esențială, dar adesea deficitară. Dr. Toma a recunoscut că nu a avut parte de o comunicare reală, ci doar de interacțiuni rapide, când pacienții îi aduc scrisori medicale. Această lipsă de comunicare afectează capacitatea medicului de familie de a oferi o îngrijire de calitate. „Dacă ar exista o astfel de comunicare, am putea să ajutăm țintit pe monitorizare inițială și, la anumite intervale, pe gestionarea toxicităților comune,” a explicat ea.
Barierele Sistemice și Drepturile Pacienților
Dr. Toma a subliniat și lipsa programelor naționale de screening, menționând: „Noi suntem una dintre puținele țări din Europa în care nu există niciun fel de program de screening.” Aceasta contribuie la diagnosticarea cancerului în stadii mai avansate, când opțiunile de tratament sunt limitate.
Un alt aspect discutat a fost dreptul pacientului de a fi informat despre starea sa. Dr. Toma a spus că pacienții au dreptul să cunoască diagnosticul lor, chiar și în cele mai grave circumstanțe. „Este vorba, pe de o parte, de a pleca în demnitate, dar este la fel de important să plecăm cu lucrurile cât mai bine rezolvate,” a concluzionat ea.
În concluzie, Dr. Daciana Toma a reafirmat importanța colaborării între specialități pentru a asigura o îngrijire eficientă a pacienților oncologici. „Trebuie să învățăm să ne susținem ca profesioniști unii pe alții și, împreună, să fim fiecare dintre noi o adevărată plasă de salvare pentru pacienți și pentru familiile lor.”
Webinarul a evidențiat astfel nevoia crucială de a îmbunătăți sistemul de sănătate pentru a răspunde mai bine nevoilor pacienților oncologici, asigurându-se că aceștia primesc nu doar tratamentul adecvat, ci și suportul necesar pe parcursul întregii lor călătorii medicale.
